Turism religios

MĂNĂSTIREA CĂLUGĂRA

Hram: "Acoperământul Maicii Domnului" (1 octombrie).
Adresa: Ciclova Montană, jud. Caraş-Severin.

În apropiere de Mănăstirea Călugăra a existat o veche aşezare pustnicească. În 1859, s-a descoperit aici o peşteră, moaştele unui sfânt nevoitor, şi Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, despre care se spune că a fost adusă de la Sfântul Munte Athos.
Ctitorul mănăstirii a fost ieromonahul Alexie, credincios din Ciclova Montană, care impresionat de bogăţia spirituală a locului a zidit aici o mănăstire. Mănăstirea Călugăra, monument istoric, este construită din piatră şi cărămidă, având acoperiş de tablă in stil baroc. În naosul mănăstirii, sunt păstrate într-o raclă moaştele pustnicului, descoperite în peşteră în anul 1859. In anul 1862 s-au construit chiliile mănăstirii, cărora în 1907 li s-au adăugat veranda; în anul 1942 s-a renovat biserica.



MĂNĂSTIREA VASIOVA

Hram: "Sfântul Ilie de la Izvor" (20 iulie).
Adresa: Oraşul Bocşa, Str. Dognecei, nr. 27, jud. Caraş-Severin.

Istoria acestui schit începe cu credinciosul Nicolae Drăgilă din Reşiţa Română. Om cu stare materială, donează în 1897 o parte din averea sa Mănăstirii Călugăra (de lângă Ciclova Montană) pentru a se înfiinţa un institut pentru educarea fetelor, iar altă parte, pentru ridicarea unei mănăstiri pe valea Gladinova.. Dar în 1902 trece la cele veşnice. Dorinţa lui este împlinită cu multă dăruire de ieromonahul Macarie Guşcă. În 1903 i se încredinţeaza grija pentru zidirea mănăstirii de lângă Bocşa - Vasiova.
În 1938, din iniţiativa Episcopiei Caransebeşului, s-a construit o clădire în formă de L, cu un etaj, care adăpostea chiliile maicilor, ateliere de ţesătorie, covoare, stofe şi tricotaje.
Iconostasul vechi şi altarul au fost pictate în 1947, de către pictorul Ştefan Ionescu.
Abia după 1989 manastirea s-a trezit la o viata noua.



MĂNĂSTIREA SLATINA - NERA

Hram: "Cuvioasa Paraschiva" (14 octombrie).
Adresa: Com. Sasca Montană, jud. Caraş-Severin.

Piatra de temelie a bisericii mănăstireşti a fost aşezată la 14 octombrie 1994.
La propunerea domnului Dr. Chirilă Ioan, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat prin decizia nr. 3866 din 19 iulie 1994 înfiinţarea acestei mănăstiri.
În toamna anului 1994 au venit primele trei surori, care au început să se ocupe de strângerea de fonduri financiare şi materiale pentru construcţia mănăstirii.
În anul 1994 au început lucrările de construcţie a bisericii din. Stilul bisericii este moldovenesc. În anul 1995 a început construcţia unui corp de clădire care cuprinde chiliile maicilor.



MĂNĂSTIREA ALMĂJ - PUTNA

Hram: "Schimbarea la faţă" (6 august).
Adresa: Com. Prigor, sat Putna, jud. Caraş-Severin.

Iniţiativa zidirii unui aşezământ monahal la marginea satului Putna, de pe Valea Almăjului aparţine Luca Zăvoianu, fiu al satului Putna, care a donat şi terenul necesar. La 6 august 1996, s-a pus piatra de temelie.
La începutul lui martie 1997 a venit la aşezământul monahal de la Putna părintele Sava Gana împreună cu câţiva ucenici. Părintele Sava a fost numit stareţ, preluând astfel administrarea schitului. Timp de aproape 2 ani, neavând unde să locuiască, au fost găzduiţi la sateni. Astăzi mănăstirea are o frumoasă gospodărie, bazine piscicole, iar viaţa duhovnicească se desfăşoară după un autentic program monahal.



MĂNĂSTIREA BREBU

Hram: "Acoperământul Maicii Domnului" (1 octombrie).
Adresa: Com. Brebu, jud. Caraş-Severin.

Mănăstirea Brebu se află pe şoseaua care leagă oraşul Caransebeş de Reşiţa, între localităţile Brebu şi Soceni, fiind aşezată pe un mic platou de o frumuseţe deosebită.
În anul 1997, din iniţiativa primarului com. Brebu, domnul Ioan Păcurariu, a unor credincioşi din satele învecinate şi a familiei Toma Iţariu care a donat terenul (2 hectare) în locul numit "Valea Popii" s-a pus temelia unei aşezări monahale.
Construirea schitului s-a făcut în mai multe etape. Mai întâi s-a ridicat o clădire modestă, construită din lemn, care adăpostea câteva chilii pentru primele vieţuitoare. În toamna anului 1997 s-a pus temelia pentru bisericuţa din deal precum şi pentru celelalte cladiri. Bisericuţa din deal are o formă dreptunghiulară.

MĂNĂSTIREA TEIUŞ

Hram: "Adormirea Maicii Domnului" (15 august).
Adresa: Caransebeş (Prin parcul Teiuş; Se traversează calea ferată în direcţia Nord - Est, circa 3 km), jud. Caraş-Severin.

Istoria aşezământului monahal din Teiuşul Caransebeşului începe o dată cu aprobarea dată de Consiliul Eparhial şi Adunarea Eparhială din toamna anului 1998, fiind numit egumen Prea Cuviosul Părinte Justinian Tibil. Părintele Rusalin Simeria şi fiul său Petru, din Caransebeş, au donat un hectar de pământ pentru noul aşezământ. La puţin timp, familia Ioana şi Mihai Tomescu au donat încă un hectar.
La 15 august 1999, s-a pus piatra de temelie pentru biserica mănăstirii. Biserică s-a construit din lemn, în stil maramureşean.

MĂNĂSTIREA PIATRA SCRISĂ

Hram: "Duminica tuturor sfinţiilor" (Prima duminică după Rusalii).
Adresa: Com. Armeniş, jud. Caraş-Severin.

Despre trecutul schitului legendele istorisesc multe întâmplări.
Tradiţia spune că, atunci când s-a construit calea ferată Caransebeş - Orşova, potrivit planului, deschiderea tunelului era stabilită pe locul unde era pictată o icoană, ca fiind cel mai potrivit. Reacţia credincioşilor pentru care icoana avea o adâncă semnificaţie spirituală, a determinat pe inginerul ce conducea lucrările, să schimbe calculele, deviind ieşirea tunelului spre Armeniş, la câţiva metri înspre apus de icoană. Este foarte semnificativă o relatare a primarului de atunci al Armenişului, Grigorie Dragomir: "Noi şi mai ales răposatul preot Ilie Sârbu i-am răspuns că acea icoană şi acel loc pentru noi şi pentru toţi trecătorii de lege românească sunt sfinte şi că nu trecem niciodată pe lângă ele fără să ne descoperim capul şi a ne face sfânta cruce. Cine a fi zugrăvit sfânta icoană, din ce îndemn şi împrejurări şi când, nu avem cunoştinţă deplină.
Există şi alte tradiţii care nu ne spun că icoana aceasta ar avea origine miraculoasă. Astfel, se spune că un conducător de oaste creştin, urmărit de otomani, a căzut cu cal cu tot de pe coama unui deal până în râul Timiş, scăpând nevătămat. Drept mulţumire, el a dat poruncă să se zugrăvească pe stâncă Sfânta Treime.
Prima menţiune documentară sigură despre Piatra Scrisă apare pe o hartă militară austriacă din anul 1788, în care pe acest loc este trecută Stânca Sfintei Treimi. Icoana a fost restaurată în anul 1822 de pictorul Moise Buru Scriitorul, din Caransebeş. În anul 1929, Vasile Dragomir din Slatina Mică, împreună cu soţia sa Ana au ridicat o capelă în amintirea unicei lor fiice care a decedat.
În anul 1930, Episcopia Caransebeşului a construit o casă cu etaj pentru personalul monahal şi o clopotniţă, şi astfel a apărut o mică aşezare monahală numită Schitul de la Piatra Scrisă.
Există mărturii de necontestat că locul acesta este binecuvântat, că s-au întâmplat chiar minuni. Copii şi vârstnici cu diverse probleme de sănătate s-au vindecat rugându-se şi atingând icoana. Aceste vindecări prin icoană sunt cunoscute în regiune, şi poate de aceea în aceste părţi este mult răspândit numele de Icoana s-au Iconia, nume foarte rar în alte zone. Despre puterea miraculoasă ce coboară prin icoană ştiu nu numai credincioşii ortodocşi, ci şi puţinii catolici din zonă. Şi astăzi ei vin ca să se roage, iar în trecut făceau procesiune în frunte cu preotul lor, pentru a se închina la acest loc binecuvântat. La Schitul Piatra Scrisă s-a construit o nouă biserică şi este în curs de amenajare un nou corp de chilii



SCHITUL DE PE MUNTELE MIC

Hram: "Sf. Prooroc Ilie" (20 iulie).
Adresa: Staţiunea Muntele Mic, jud. Caraş-Severin.

Staţiunea "Muntele Mic" a luat fiinţă în anul 1935 prin grija Intreprinderilor Electromecanice Municipale din Timişoara, care a construit aici primele cabane. Staţiunea fiind lipsită de un locaş de rugăciune pentru vizitatorii staţiunii şi pentru locuitorii din partea locului, în mai 1937 se conturează ideia ridicării unei capele, în care să se celebreze serviciul divin în duminici şi sărbători.
La 2 iulie 1939 a fost pusă piatra fundamentală de către protopopul Isaia Suru, administratorul protopopesc al Caransebeşului. Lucrările au fost continuate fără întrerupere, astfel că biserica a fost terminată în luna octombrie 1939. Aranjamentul interior al bisericii a fost terminat înaintea Crăciunului anului 1939.
Biserica este situată la o înălţime de 1550 m, fiind construită din bârne de brad cioplite. Dimensiunile construcţiei sunt de 9 metri lungime şi 8 metri lăţime, iar turla are o înălţime de 20 de metri.
Interiorul bisericii este aranjat în stil bizantin şi toate obiectele sunt sculptate de mână, în lemn de stejar. Târnosirea a fost făcută în ziua de 1 mai 1940 de către episcopul Dr. Vasile Lăzărescu al Caransebeşului. Pe lângă biserică a fost construită şi o casă pentru călugării care o slujesc. Astăzi casa destinată călugărilor deserveşte echipa de salvamontişti a staţiunii.
Pictura murală din interior a fost executată în anii 70 de către Elvira Dăscălescu, din Bucureşti, ajutată de soţul său, prin purtarea de grijă a Înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului. Pictura catapetesmei îi aparţine pictorului Simion Băcală.
Biserica a fost resfiinţită la 20 iulie 1980 de către Prea Sfinţia Sa Dr. Timotei Lugojanul, episcop vicar la Arhiepiscopia Timişoarei.
Actualmente, prin grija Prea Sfinţiei Sale Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului, sunt începute lucrările de amenajare a unui nou corp de chilii, în partea de nord a bisericii.



SCHITUL SEMENIC

Hram: "Sf. Prooroc Ilie" (20 iulie).
Adresa: Com. Văliug, Staţiunea Semenic, jud. Caraş-Severin.

Frumuseţea naturală a locului a determinat pe oameni de bună-credinţă să construiască, în anii 1945-1946, pe temelii de piatră şi de fier, o frumoasă bisericuţă din lemn, asemenea bisericilor de lemn din Maramureş. Iniţiativa construirii unui schit aparţine domnului ing. Alexandru Papp, director general al Societăţii U.D.R. (Uzinele şi Domeniile Reşiţa), precum şi numeroşilor credincioşi din Reşiţa şi din alte părţi. Proiectul a fost făcut de arhitectul Gheorghe Răureanu în anul 1943. Interiorul bisericii măsoară 11,90 m lungime, 5,40 m lăţime, iar înălţimea turnului care se înalţă zvelt şi plin de eleganţă atinge 20 m. Turla este aşezată pe un schelet metalic pentru a rezista vânturilor puternice şi viscolelor frecvente în zonă. Biserica are formă de navă, compartimentată în altar, naos, pronaos şi o mică tindă. Catapeteasma este din lemn, fiind sculptate numai uşile împărăteşti. Sunt pictate doar icoanele sfinţilor apostoli.
După evenimentele politice din decembrie 1989, conducerea schitului a fost încredinţată părintelui ieromonah Porfirie Nica, de la mănăstirea Săraca, care, în scurt timp, obţine formalităţile necesare şi ridică un corp de clădire ce adăposteşte 6 chilii, trapeză, bucătărie şi un arhondaric.

SCHITUL BOGÂLTIN

Hram: "Sf. Ap. Petru şi Pavel" (29 iunie).
Adresa: Sat Bogâltin, com. Cornereva, jud. Caraş-Severin.

Piatra de temelie a bisericii s-a pus în anul 1949, construcţia schitului fiind dirijată şi executată de Ioan Rădulescu (ctitor principal), Nicolae Cănicean, Gheorghe Sorescu, Lazăr Drăghicescu şi monahia Nimfodora Ghergulescu (toţi din Bogâltin.
Biserica este construită din piatră şi cărămidă, având o formă de cruce compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor exterior sprijinit pe 10 stâlpişori. În interior are o lungime de 10 m şi lăţime de 5 m. Plafonul este pictat în tempera. Catapeteasma este din lemn de tei cu trei rânduri de icoane. Altarul este luminat de două ferestre, iar naosul şi pronaosul de câte o fereastră pe fiecare parte.
În faţa bisericii s-a construit din piatră şi cărămidă o clădire care adăposteşte stăreţia, trei chilii, o bucătărie şi trapeză.
Târnosirea (sfinţirea) bisericii s-a făcut în ziua de 8 iulie 1959, de către Mitropolitul Banatului, Vasile Lăzărescu.

SCHITUL POIANA MĂRULUI

Hram: "Înălţarea Domnului" (40 de zile după Învierea Domnului).
Adresa: Com. Măru, Staţiunea Poiana Mărului, jud. Caraş-Severin.

În staţiunii staţiunea montană Poiana Mărului au existat mai multe sălaşe ale locuitorilor din zonă care, din punct de vedere religios, aparţineau de parohia Măru. Din iniţiativa preotului paroh Dorel Fercea şi a credincioşilor s-a ajuns ca în apropierea cimitirului din staţiune să se ridice o capelă pentru trebuinţele religioase. Din 1990 exista aici multe case de vacanta si era necesar sa se construiasca o biserica.
În anul 2000, la 12 august, s-a slujit aici prima Sf. Liturghie, iar locul s-a încredinţat călugărilor, pentru a se ridica o mănăstire.
În numai doi ani de zile s-a ridicat şi noua biserică, fiind aproape gata.
Arhitectura bisericii este în stil bizantin. Este în curs de execuţie lucrarea de pictură si catapeteasma sculptată în lemn de stejar.

SCHITUL GORNEA - SICHEVIŢA

Hram: "Intrarea în biserică a Maicii Domnului" (21 noiembrie).
Adresa: Com. Sicheviţa, sat Gornea, jud. Caraş-Severin.

Schitul este aşezat la o distanţă de 200 m de la şoseaua care duce spre Moldova Nouă, la intersecţia care indică drumul spre Gornea. Ideea construirii acestui schit aparţine protopopului Oraviţei, Pr. Ioan Văran, şi primarului comunei Sicheviţa, Gheorghe Birtea. În acest scop s-au făcut demersuri pentru preluarea pichetului de grăniceri aflat în hotarul satului Gornea. În luna lui mai 2001 au venit aici primii vieţuitori: monahiile Macaria şi Anastasia Grăpean de la Schitul Pătrunsa (Vâlcea). În decurs de un an de zile s-a reuşit să se amenajeze o capelă în interiorul clădirii care adăpostea camerele grănicerilor, o stăreţie şi cinci chilii. În anul 2002 s-a construit o trapeză, bucătărie, arhondaric pentru credincioşii precum şi două chilii: una pentru preotul slujitor şi alta pentru două măicuţe. În anul 2003, s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică. Astăzi biserica este ridicată la acoperiş. Schitul are un rol important în reînnoirea vieţii spirituale pe clisura Dunării.



SCHITUL BĂILE HERCULANE

Hram: "Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie).
Adresa: Nicolae Stoica de Haţeg (Vila Doboşanu).

Episcopia Caransebeşului a primit ca donaţie, în anul 1925, o vilă donată de familia Doboşanu. În anul 1946, vila a fost luată de regimul comunist, fiind folosită de mai multe instituţii de stat, apoi adaptată pentru turism. Este o construcţie cu etaj, având peste 40 de camere, aflate într-o stare avansată de degradare. În anul 1998 a fost retrocedată Episcopiei Caransebeşului, care a decis ca aici să se înfiinţeze un aşezământ social-monahal, ca el să fie un loc de odihnă şi tratament pentru cler şi credincioşi cu posibilităţi financiare mai reduse, dar şi un loc de viaţă duhovnicească. Aşa au fost aduse aici primele maici, care s-au ocupat şi de repararea clădirii.
Cu sprijin substanţial din partea Centrului Eparhial, al Protopopiatului Băile Herculane şi al unor oameni de bună credinţă, au început lucrările de reparaţie a clădirii. La parter, în două camere, a fost amenajat un paraclis unde zilnic se săvârşesc sfintele slujbe prevăzute în rânduielile vieţii monahale.

 
minim width